miercuri, 1 iulie 2009

Frunzele care nu is flori

Pentru ca lumea e plina de frunze care se cred flori. Pentru ca lumea e plina de oameni care stiu doar sa comenteze ce nu e bun in societate fara ca ei sa isi dea seama ca nu fac nimic pentru a o schimba. Pentru ca lumea e plina de oameni care prefera sa gaseasca scuze si sa se complaca in propria situatie decat oameni care isi asuma responsabilitatile si lupta.

Mi s-a spus ca sunt o "tristula". Poate ca da. Intradevar, tot ceea ce scriu sunt defapt nemultumiri, pentru ca sper ca in acest mod cineva sa inteleaga si sa se schimba pe el insusi un pic. Sau poate ca vreau sa scriu undeva tot ceea ce eu nu vreau sa fiu, sa ajung vreodata. Ma plimb prin parc si vad pancarde lovite si smulse. De barbari, desigur. De oameni care nu inteleg ca nimeni nu le cere sa fie destepti, ci doar sa nu fie prosti. Rectific. Idioti.

A da, si doar comentand nu rezolvi nimic. Sincer. Eventual, daca esti talentat, reusesti sa strangi mai multa lume care are aceleasi opinii si sa schimbi ceva. Dar, in mare, comentezi degeaba. Si da, eu acum comentez. Si intradevar nu rezolv nimic decat eventual sa imi ventilez frustrarile si sa tin minte unele chestii. De altfel, nici nu ma astept sa se schimbe ceva prin mine comentand. Daca sunteti si voi asa, atunci e ok. Dar tot nu se schimba nimic.

Asa ca m-am hotarat sa schimb ceva. M-am hotarat sa nu mai accept cacaturi. Nu sunt sigur ca voi reusi, dar am sa musc si am sa zgariu, incat sa las macar cateva urme in spatele meu. Si, poate, cu mult noroc, cineva o sa le vada si o sa zbarie si muste si el, si urmele vor deveni din ce in ce mai mari, pana cand ceva se va intampla. Ceva bun.

And for you, my dear Constance, just stop a little and carefully look around you. Things won't last like this, they can't. You need to water the flowers that you want to grow, before they get wild and grow thorns and spur poison.