Bun, in ultima perioada anumite parti ale vietii mele au trecut printr-o perioada mai zbuciumata, si, desi imi place sa ma consider o persoana cat de cat echilibrata pe plan mental, am avut parte de o multime de lucruri mai putin placute.
Asa ca in timpul asta m-am gandit mult la ce inseamna defapt sa fii singur sau sa ai prieteni, si de ce se intampla toate chestiile astea. In primul rand, chiar m-am gandit, ce caut eu defapt la un prieten? Imi trebuie pe cineva care sa aiba o multime de chestii in comun cu mine? Nu mi se pare. Am multi prieteni cu care nu aveam decat un lucru in comun, dar pe parcurs ce prietenia noastra s-a dezvoltat, ne-am facut impreuna alte lucruri in comun. Defapt stiam de la bun inceput ce caut la cineva; e simplu. De multe ori cand intalnesc o persoana noua exista un fel de "spark", iar apoi ma vad prins in tot felu de discutii mai intai banale si apoi mai profunde cu persoana respectiva.
Am delimitat doua tipuri de prieteni: prietenii din cercul apropriat si amicii. Cum mi se pare si normal, si eu am putini prieteni in cercul apropriat. Acestea sunt persoanele care conteaza cel mai mult, si pentru care de altfel orice individ (sau poate sunt doar eu exceptia) si-ar da viata pentru acele persoane. Fara sa deviem prea mult in obscurele prietenii ale acestui utilizator de blogger, de ce avem in fond prieteni? E destul de simplu: suntem singuri. Sau cel putin ne simtim. Si, din pacate, in lumea asta cruda in care toti trebuie sa poarte masti si nimeni nu mai stie ce inseamna defapt sinceritatea si ca e buna (e buna!), ne simtit in continuare singuri fiindca nu putem gasi o persoana in care ne putem increde total, o persoana care stim ca nu ne va insela niciodata si ca scopul ei final nu e altul decat fericirea noastra. Intradevar, exista experiente anterioare, multe neplacute, care te fac sa crezi ca mai bine iti tii cochilia strans langa corp. Dar daca nu risti, s-ar putea niciodata sa nu gasesti pe cineva.
Mai exista, desigur, si oameni care nu isi fac noi prieteni fiindca cei vechi efectiv nu ii lasa; il otravesc, alunga orice fel de scapare care i-ar putea duce departe de ei. Dar nici ei nu trebuie ascultati; nu trebuie sa asculti neaparat (Desi, e bine sa iei aminte) ce spun ceilalti, ci sa ai incredere in propriile simtaminte.
Omul e, in fond, ca o planta. Daca o sa ii dai apa, va creste. Daca ii schimbi apa cu laptele, va ajunge sa se obisnuiasca cu aceasta si sa nu mai vrea apa ci lapte. Daca ii dai prietenie unui om, sunt ferm convins (defapt eram ferm convins pana acum vreo saptamana sau doua), acesta iti va da inapoi prietenie. Nu exista asa ceva ca diferente de varste, de interese sau de orice altceva. Exista doar presiuni sociale care despart oameni. Dar atata timp cat oamenii vor lupta pentru prieteniile lor, societatea nu are cum sa treaca prin ea si sa o farame. Suntem cine suntem. Dar ne schimbam pentru prietenii nostri dragi. Ne schimbam fiindca nu vrem sa ii pierdem. Ne stresam pe commenturi de hi5 sterse si pe mesaje la care nu s-a raspuns fiindca ne e frica sa nu ii pierdem, fiindca ne e frica ca defapt nu i-am avut niciodata. Ne comportam ca niste femei isterice fiindca ii iubim.
The First Adventure
Acum 17 ani
3 comentarii:
suntem fiintze singure ,ne nastem singuri si murim tot asa si in mare parte tot singuri traim inafara de putinele momente cand suntem atinsi de prieteni si de iubiti.Dar unele din momentele alea is atat de speciale incat te pot umple de caldura pt restul timpului.
daca, din cauza ca vrem sa avem parte de cat mai multe clipe superbe si ca ne e frica sa nu le pierdem pe cele pe care le-am putea avea cu oameni pt care ne-am da viatza, ne comportam ca niste femei isterice.. so be it. our friends should understand that we do it cause we love them.
Intr-adevar, ne nastem singuri, dar simtim nevoia sa avem pe cineva alaturi, sa compensam starea de discomfort, pe care, intr-un grad mai mic sau mai mare, o cunostem, cu unul dintre cele mai pretioase lucruri: prietenii adevarate.
Referitor la ce ziceai despre tensiunile sociale care despart oamenii, nu sunt singurele motive pentru care unele prietenii se rup si cateodata ai impresia ca prietenia in sine n-a fost vreodata defapt ce ai crezut ca e, dar, din fericire, cazurie astea sunt mai rare, desi au un impact destul de puternic. Oricum ar fi, trebuie sa nu uitam ca prieteni adevarati exista si sa nu ne pierdem increderea in cei din jur.
Chiar mi-o facut placere sa citesc ce ai scris. Ai pus in cuvinte foarte bine ceea ce toata lumea simte, dar nu constientizeaza.
Trimiteți un comentariu