Omul si Neintelegerea

Unul dintre lucrurile cele mai suparatoare pe care le intalnesc in jurul meu sunt, cu siguranta, toate datile cand cineva refuza sa inteleaga. Refuza sa vada ce simte celalalt defapt, si ca s-ar putea ca el sa nu aiba dreptate. Exista oare oameni care au prea multi prieteni? Sau care nu au nevoie de vreunul? Exista oameni la care le spui ca ii iubesti iar ei te alunga fiindca li se pare ca ii ingradesti zicand aia?

Am citit la un momentdat o carte scrisa de mama unui prieten. Sincer, este una din putinele carti pe care le-am citit si am regasit prea multe lucruri pe care le-am gandit si simtit si eu. Si poate ca cel mai important lucru de acolo era insasi morala cartii, ca noi trebuie sa ascedem la o stare in care sa fim in stare sa iubim pe toti, sa fim in stare sa vedem si binele din ei nu doar raul, sa ii apreciem si sa il ajutam sa creasca. Va zic sincer, eu nu cred ca exista oameni cu care nu te poti imprieteni. Drept, si eu am oameni pe care ii "displac", dar in mare aceasta displacere e creata doar in scopul de a-mi putea produce mai multa distractie. Aristotel spunea ca prietenul tuturor e prietenul nimanui, dar nu sunt de acord. Prietenul tuturor e (in caz ca e chiar prieten nu doar superficial) cu siguranta o persoana care a inteles defapt ce inseamna sa traiesti in lumea asta.

Dar in momentul in care esti alungat fiindca esti prea prietenos, fiindca dai prea mult de la tine, atunci eu sincer nu pot intelege pe persoanele care o fac (adica care ii imping la o parte pe acei oameni). Nu inteleg fiindca mi se pare un lucru atat de stupid, de inuman. Nu inteleg si totusi sunt nevoit sa trec peste, fiindca mi se pare ca nu trebuie sa ii judeci sau sa ii condamni pentru asta. Pentru ca nu pot.