miercuri, 8 aprilie 2009

Incet...

Dar dupa un timp de zbucium, interior si de ce nu si exterior, intotdeauna urmeaza o perioada care, cel putin in momentul de fata, imi lasa un sentiment pregnant de melancolie amestecata cu teama. E o perioada ce necesita rabdare, asteptare, dar care te macina fiindca vrei sa actionezi, vrei sa lasi de la tine si sa fii din nou tu persoana care trage de relatie, caci tie frica ca celalalt nu o va face. E momentul in care "you have to let go"; daca celalalt nu isi va da seama si nu va trage de tine pentru a repara situatia, inseamna ca tot timpul asta ti-ai pierdut vremea. Trist, intradevar, foarte trist, dar in momentul in care o relatie devine uni-laterala ea e sortita esecului, mai devreme sau mai tarziu (si, in cazul de fata, e mai bine mai devreme).

Dar, e bine pentru noi, fiindca omul are o putere absolut uimitoare de autoconvingere. E destul sa isi repete unele idei ce initial par cretine ca mai apoi, nefiind desfiintate de evenimente din exterior, sa se inradacineze din ce in ce mai tare in psihic. Cum fac, de altfel, complexele si sechelele. Nu zic ca e bine, dar in unele cazuri e necesar. Si in cantitati moderate.

Si cateodata, singurul lucru pe care trebuie sa il faci cand o relatie o ia pe aratura este sa "lasi lucrurile sa vina de la sine", sa curga natural. Nu te mai implica mai mult decat ai faceo in mod normal. Da in continuare impresia ca esti acolo, ca vrei sa continui, dar nu mai gandi ce sa faci, fa doar ceea ce simti. Timpul fie le rezolva, fie le omoara si ingroapa adanc.

Un comentariu:

Me spunea...

da ai dreptate relatiile unii laterale sunt sortite esecului si referitor la autoconvingere mai vin si parerile celor din jur sau a celor din afara ce vreau sa isi dea parerea.
ce ma dispera replica aia ... lasa lucrurile sa vina de sine. ma dispera pt ca nu stiu cum vine asta ... nush unde e limita aia intre fac lucrurile astea pt ca asa simt si fac lucrurile astea pt ca asa vreau (fireste ca sa fie mai bine ) ... sa nu ma implic mai mult decat as face in mod normal.In mod normal ma implic cat ma implic in mod normal mai putin de atat nu e mai e in mod normal...
oi fi io ciudata da chiar nu inteleg cum ar trebui sa se comporte un om ca sa lase lucrurile sa vina de la sine decat asa cum s-a comportat si pana acuma in fiecare zi adica in mod normal.