Inaltari si regrete

Crestem pentru a tine cat mai multe stele printre ramurile noastre. Dar cateodata crestem si ne intindem atat de mult pentru o stea care nici nu ne vrea, pentru ca apoi sa tot crestem fiindca ea vrea sa ne arda ramurile si sa scape din mangaierea noastra. Si nu doar ne arde si ne taie ramurile ci apoi ne ataca insasi trunchiul; si noi tot crestem, si tot crestem, fiindca vrem sa vedem ce copac va creste din stea, fiindca vrem ca mai apoi copacii aceia sa isi impleteasca ramurile cu ale noastre. Crestem fiindca nu vrem sa strapungem singuri bolta cerului - crestem fiindca vrem sa vedem cat de mareti pot fi altii.

Dar acum copacul din mine se simte precum un fluture; e un mic cocon. Atat de multe se vor schimba, desi in esenta nu se schimba mai nimic. Poate fiindca am invatat ca la unele stele trebuie sa renunti, ca unele vise trebuie distruse ca altele mult mai mari sa rasara din ramasitele celor vechi. Poate fiindca ne intelegem impotenta, ne schimbam pentru a putea creste.

Cu sinceritate, eu regret mult prea putine lucruri, fiindca sunt multumit cu faptul ca eu am ales sa fie asa ceva. Dar totusi, am ajuns sa regret cat m-am intins pentru o stea atat de rece, care mi-a brazdat urme pe trunchi si mi-a incinerat atatea frunze. Regret pentru atatea sentimente irosite, caci stim cu totii cat de limitate ne sunt. Love is not endless. Sau poate ca e, dar timpul nu, asa ca nu putem sa iubim pe toata lumea atat de mult pe cat am dori. Ce se intampla oare cand un copac regreta ca s-a intins intr-o anumita parte? Isi va vesteji ramuri acelea sau pur si simplu va creste mai departe, va strapunge alte ceruri si va ingropa steaua printre sute de invelisuri, ca lumina si flacara ei sa nu mai poata fi vazute vreodata?

"Pentru ca isi rupse
aripile
Acum trebuia sa
invete sa mearga
Poate de aceea
ii era frica
sa nu striveasca
pamantul"
Ioana Nascu